1. In mormant, Viata
Pus ai fost, Hristoase
Si-au spaimantat ostirile ingeresti,
Plecaciunea Ta cea multa preamarind.
2. Dar cum mori, Viata,
Si cum sezi in mormant?
Si imparatia mortii Tu o zdrobesti
Si pe mortii cei din iad ii inviezi?
3. Te marim pe Tine,
Iisuse Doamne,
Si-ngroparea Iti cinstim si patimile,
Ca din stricaciune Tu ne-ai izbavit.
4. Cel ce-ai pus pamantul
Cu masuri, Hristoase,
Astazi sezi in mic mormant, Ziditorule
Si din gropi, pe cei ce-au murit inviezi.
5. Iisuse al meu,
Imparat a toate,
De ce vii la cei din iad, o, Hristoase-al meu?
Vrei sa dezrobesti neamul omenesc.
6. Stapanul a toate
Mort se vede acum
Si desertatorul gropilor celor morti
Se încuie-n groapa noua ca un om.
7. In mormant, Viata,
Pus ai fost, Hristoase
Si cu moartea Ta, pe moarte o ai pierdut
Si viata lumii Tu ai izvorat.
8. Cu cei rai, Hristoase,
Ca un raufacator
Socotit ai fost, dar ne-ai indreptat pe toti
Si ne-ai scos din amagirea celui rau.
9. Mai frumos cu chipul
Decat oamenii toti,
Ca un om se vede mort si fara chip.
Cel ce toata firea a-nfrumusetat.
10. Iadul cum va rabda
Intrarea Ta, Doamne,
Si cum nu se va zdrobi intunecandu-se,
De-a luminii Tale fulgere orbind?
11. Dulcea mea lumina
Si mantuitoare,
Cum in groapa intunecoasa Tu Te-ai ascuns
O, rabdare de nespus si negrait!
12. Nici lumea de duhuri
Nu pricepe, Doamne,
Nici multimea far-de-trup poate povesti
Taina ingroparii Tale, nestiind.
13. O, minuni straine!
O, ce lucruri noua!
Cel ce-mi da suflare mie se poarta mort,
Ingropat de mainile lui I-o-sif.
14. In mormant ai apus,
Dar de-al Tatalui san
Nicicum nu te-ai despartit, Hristoase al meu
Acest lucru e strain si nefiresc!
15. Inteaga faptura
Recunoaste in Tine:
Imparat adevarat, pe pamant si in cer,
Desi in mormant Te-ncui, Hristoase-al meu.
16. Tu-n mormant fiind pus,
Ziditor Hristoase,
Temelia iadului s-a cutremurat
Si-ale mortilor morminte s-au deschis.
17. Cela ce in palma
Tot pamantul tine
Sub pamant acum cu trupul se afla mort,
Slobozind pe mortii cei legati in iad.
18. Din stricare, Doamne,
Viata mea o ridici;
Caci murind acum, la cei morti Te-ai coborat
Si-ale iadului zavoare le-ai zdrobit.
19. Ca lumina-n sfesnic,
Se ascunde acum
Sub pamant, sub oboroc, Trupul Domnului
Si din iad goneste intunericul.
20. Multimea de ostiri,
Cea duhovniceasca,
Impreuna cu I-o-sif si Nicodim
Merg sa-ngroape pe Cel ce e ne-ncaput.
21. Murind Tu de voie
In mormant ai fost pus;
Si pe mine ce-am fost mort, I-i-su-se-al meu,
De amara mea greseala m-ai scapat.
22. S-a schimbat faptura
Prin ale tale patimi,
Caci cu Tine au patimit toate cate sunt,
Tiitor a toate cunoscandu-Te.
23. Luand in pantece
A vietii piatra,
Cel a toate mancator, iadul, a varsat
Pe toti mortii ce din veac i-a inghitit.
24. In mormant nou Te-au pus,
Innoind, Hristoase,
Firea oamenilor, prin invierea Ta,
Dupa cum se cade unui Dumnezeu.
25. Pe pamant ai venit,
Pe Adam sa-l mantui.
Si pe-acesta negasind, jos Te-ai pogorat;
Pan la iad, Stapanul meu, l-ai cautat.
26. Pamantul de frica
S-a miscat, Cuvinte,
Si luceafarul lumina sa si-a ascuns.
Apunand a Ta lumina sub pamant.
27. Ca un om ai murit
De-a Ta voie, Doamne,
Dar ca Dumnezeu pe morti din groap-ai sculat
Si din intunericul pacatelor.
28. Varsand rau de lacrimi
Peste Tine, Doamne
Cea curata, ca o maica, a glasuit:
"Oare, cum Te voi ingropa, Fiul meu?"
29. Ca grauntul de grau,
Ce-ncolteste-n pamant,
Spic aducator de rod noua Te-ai facut,
Inviind pe toti urmasii lui Adam.
30. Sub pamant Te-ai ascuns
Ca un soare, acum,
Si-ntr-a mortii noapte neagra Te-ai invelit;
Ci rasari, Hristoase-al meu, mai stralucit!
31. Cum ascunde luna
Fata sa de soare,
Asa groapa Te-a ascuns si pe Tine-acum,
Cel ce prin trupeasca moarte ai apus.
32. I-i-sus, Viata
Gustand moarte acum,
Pe toti oamenii de moarte i-a izbavit
Si viata tuturor le-a daruit.
33. Pe intaiul Adam,
Prin pacat omorat,
La viata ridicandu-l cu moartea Ta,
Adam nou in trup Te-ai aratat acum.
34. Cerestile cete
Mort intins pentru noi,
Te-au vazut, Stapanul meu, si s-au spaimantat
Si cu aripile s-au acoperit.
35. Pogoratu-Te mort,
De pe lemn, Cuvinte,
I-o-sif cel cu bun chip Te pune-n mormant;
Ci-nviaza, Doamne, mantuind pe toti!
36. Bucurie, Doamne,
Fiind ingerilor,
Intristare lor acum le-ai pricinuit,
Cu trup mort, ca pe un om , vazandu-Te.
37. Suind Tu pe cruce,
Impreuna-ai suit
Si pe muritorii vii; iar stand sub pamant,
Ai sculat de-acolo pe cei adormiti.
38. Ca un leu, Tu, Doamne,
Adormind cu trupul,
Ca un pui de leu Te scoli, Cela ce-ai fost mort,
Lepadand si batranetea trupului.
39. Cel ce din coasta
Lui Adam cel dintai
Pe stramos-ai plasmuit, esti in coasta-mpuns
Si izvor curatitor ne izvorasti.
40. Se-njunghia-n taina
Mai-nainte mielul,
Iar acum Tu, patimind fara sa cartesti,
Esti fatis junghiat si firea curatesti.
41. Cine dar va spune
Chipul groaznic si nou?
Cel ce stapaneste toate fapturile
Patimeste azi si moare pentru noi.
42. Cuprinzandu-i spaima,
Ingerii au strigat:
"Cum se vede mort Stapanul a tot ce-i viu
Si de ce-n mormant se-ncuie Dumnezeu?"
43. Din coasta Ta, Doamne,
Cea insulitata,
Izvorasti mie viata, prin viata Ta,
Si ma innoiesti si ma viezi cu ea.
44. Rastignit pe cruce
Ai chemat pe oameni,
Iar curata coasta Ta impungandu-se
Tuturor iertare dai, Iisuse-al meu.
45. Cel cu chip cuvios
Te gateste-ngrozit
Si Te-ngroapa, ca pe-un mort, cu smerenie.
De-ngroparea Ta infricosandu-se.
46. Sub pamant, de voie
Pogorand ca un mort,
Tu ridici de pe pamant, Hristoase, la cer
Pe cei ce de-acolo au cazut de demult.
47. Desi Te-au vazut mort,
Dar esti viu Dumnezeu
Si ridici de pe pamant, Hristoase, la cer
Pe cei ce de-acolo au cazut demult.
48. Desi Te-au vazut mort,
Dar esti viu Dumnezeu
Si pe toti oamenii cei morti, pe toti inviezi,
Omorand de tot pe-al meu omorator.
49. O, ce bucurie
Ce dulceata multa,
A fost ceea ce-a umplut pe toti cei din iad,
Stralucind lumina Ta-n adancul lui.
50. Ingropare-Ti laud,
Patimilor ma-nchin;
Si puterea Iti maresc, Milostivule,
Prin care de patimi am fost dezlegat.
51. Asupra Ta, Doamne,
Sabie-au ascutit
Si-a puternicului sabie s-a tocit.
Iar cel din Eden se biruieste-acum.
52. Vazand mieluseaua
Pe-al sau Miel injunghiat,
Doborata de dureri striga si-ndemna
Ca si turma sa se tanguie cu ea.
53. In mormant de Te-ngropi,
Si in iad de cobori,
Iar mormintele, Iisuse, le-ai desertat
Si intregul iad, Hristoase, l-ai golit.
54. De-a Ta voie, Doamne,
Pogorand sub pamant,
Pe toti oamenii din moarte i-ai inviat
Si la slava Tatalui i-ai inaltat.
55. Unul din treime,
Cu trupul, pentru noi,
Defaimata moarte rabda, binevoind,
Se cutremura si soare si pamant.
56. Ca un vinovat, sta
Cel Preadrept la Pilat
Si la moartea cea nedreapta e osandit
Si Judecatoru-i osandit pe lemn.
57. Plasmuind pe Adam
Din pamant cu mana,
Pentru dansul Te-ai facut om firesc in trup
Si de bunavoia Ta Te-ai rastignit.
58. Ascultand, Cuvinte,
De al Tau Parinte,
Pan-la iadu-ngrozitor Tu Te-ai coborat,
Inviind tot neamul muritorilor.
59. "Vai Lumina lumii!
Vai a mea Lumina!
O, Iisus-al meu! O, Fiule preadorit!"
Cu amar striga Fecioara si jelea.
60. Vino, necurate,
Ucigas ucenic,
Din pricina rautatii arata-mi-o:
Pentru ce-ai ajuns tu pe Hristos sa-L vinzi?
61. Iubitor de oameni
Te prefaci, nebune,
Orb, nemernic, ne-mpacat, vanzatorule,
Tu, ce Mirul ai voit sa-L vinzi pe bani.
62. Cu ce pret ai vandut
Sfantul Mir cel ceresc?
Sau ce lucru de El vrednic in schimb ai luat?
Nebunie-aflati, preablestemat satan!
63. De iubesti pe saraci
Si mahnit esti de mir
Ce se varsa, curatind suflet pacatos,
Cum pe-arginti pe-a tuturor Lumina vinzi?
64. "O, Cuvinte, Doamne,
A mea bucurie,
Ingroparea-Ti de trei zile cum voi rabda?
Mi se rupe inima ca unei maici".
65. "Cine-mi va da lacrimi
Si izvor nesecat,
Ca sa plang pe Iisus, dulcele meu Fiu?",
A strigat Fecioara, Maica Domnului.
66. O, munti si valcele
Si multimi de oameni,
Tanguiti-va si plangeti cu mine toti
Si jeliti cu Maica Domnului ceresc!
67. "Cand am sa Te mai vad,
Vesnica Lumina,
Bucuria si dulceata sufletului",
A strigat Fecioara, tanguindu-se.
68. Desi ca o piatra
Tare si taioasa,
Ai primit a Te taia, dar ne-ai izvorit
Rau de viata vie, vesnice Izvor.
69. Ca dintr-o fantana,
Din indoitul rau,
Ce din coasta Ta a curs, noi ne adapam
Si viata vesnica o mostenim.
70. Voind Tu, Cuvinte,
In mormant Te-ai vazut;
Dar esti viu si Te ridici din morti, cum ai spus,
Cu-nvierea Ta, Mantuitorule.
71. Te cantam, Cuvinte,
Doamne al tuturor,
Impreuna si cu Tatal si Duhul Sfant
Si-ngroparea Ta cea sfanta preamarim.
72. Fericimu-te toti,
Maica lui Dumnezeu,
Si-ngroparea de trei zile noi o cinstim
A fiului tau si-al nostru Dumnezeu.
73. In mormant, Viata,
Pus ai fost, Hristoase,
Si s-au spaimantat ostirile ingeresti
Plecaciunea Ta cea multa preamarind.
[sursa:www.crestinortodox.ro]
